Texticole

Gramatica filmului. La Jilava.

Plan ansamblu al unei cîmpii albe de zăpadă, intersectată de traseele negre ale zborului ciorilor haotice. Liniile de înaltă tensiune se unesc optic cu sîrma ghimpată ce mărginește zidurile calcinate, întrerupte ici și colo de siluetele metalice ale foișoarelor de pază, cu vopseaua verde scorojită făcînd loc cangrenei ruginii. Travlingul continuă pînă la primul filtru, […]

Eterna întoarcere*

La sfîrșitul deceniului nouă, agenția de publicitate Saatchi & Saatchi cîștiga contul British Airways în urma unei prezentări magistrale – egalată poate doar Abott Mead Vickers în pitch-ul British Telecom – considerată exemplară de către industrie și una dintre cele mai remarcabile prestații ale lordului Saatchi însuși. Se spune că Saatchi constatase în urma unui […]

Culoarea albă a Apocalipsei

”29,9 RON”, romanul lui Fréderic Beigbeder – a cărui primă ediție românească aniversează zece ani – este o variantă post-modernă a Vechiului Testament. În timp ce alții au concluzionat că Dumnezeu e absent, retras, ba chiar mort, Beigbeder  crede că ne e contemporan, se vinde scump şi se îmbracă pe măsură, conduce maşini decapotabile, prizează […]

Neo-clasicism cinematografic

Amiezele sfîrșitului de săptămână au încremenit după Anul Nou într-o ceață lăptoasă. Încerc să o risipesc cotrobăind prin sertarul cu filme tăcute… Aleg ”Exilul” lui Zvyagintsev , pe care l-am nedreptățit  și eu cîndva, condamnîndu-l pripit la uitare după o  vizionare plasată temporal între adrenalina așteptărilor stîrnite de ”Întoarcerea” și laurii succesului  festivalier de dată recentă […]

Musca refutată

La mijlocul anilor 90, CDR lansa campania lui Ciorbea la primărie printr-un spot regizat zice-se de Daneliuc. Părintele minimalismului era la apogeul perioadei pe care eu o denumesc trilogia scîrbei (Patul conjugal, Această lehamite, Senatorul melcilor) și clipul aidoma stilisticii lui post-decembriste: plan general morman de gunoi, răgete din of ale politicianului isterizat care apare […]

Ţîţele şi buzele

”…femeia română, cu buzele ei, cu ţîţele ei…” îşi declara admiraţia apăsat  urcînd dealul mizeriei noastre, Pampon, personajul interpretat de Victor Rebengiuc în “De ce trag clopotele, Mitică”. De fiecare dată cînd alint telecomanda (amanta şi vivandiera poporului), îmi revine fraza asta în minte, obsedant, ca și astăzi, țintuit la televizor de o emisiune mondenă. […]

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers