Back to blog

Draga mea ciocănitoare nebună (co. Petre Barbu…)

May 20, 2014 - Posted in Cinepub Posted by:

Tags: , , , , , , ,

Walter Lantz este părintele unuia dintre eroii mei de film favoriți – Woody Woodpecker -,  tatăl lui Chilly Willy & Andy Panda. El a fost însă și „naşul”  lui Betty Boop: Grim Natwick, creator (sub îndrumarea lui Max Fleischer) al duducii bucălate şi ingenue condamnată la moarte de sufragetele americane în anii 30, i-a fost unul dintre primii asociați. Lantz s-a născut în primul an al secolului trecut și și-a început cariera de mic, devenind  jurnalist profesionist înainte de a împlini 16 ani: copy boy-ul Lantz  a lucrat pentru început la The American, parte a trustului de presă al magnatului William Randolph Hearst, care avea să îi devină model (şi duşman de moarte!) lui Welles în Citizen Kane. În cinema Walter Lantz face carieră după ce are șansa să fie cunoscut de unul dintre mogulii Hollywood-ului, celebrul Carl Laemmle, pentru care lucra… ca şofer! Paradoxal, el avea să devină unul dintre primii producători independenți, refuzînd oferta Universal de a fi director executiv al studiourilor şi alegînd o carieră pe cont propriu. În 1972, cînd decide să închidă afacerea,  Lantz este ultimul mare creator independent de film de animație și odată cu el dispare definitiv o lume magică. În două rînduri, în 1948 și, respectiv, în 1953, compania Coca Cola i-a comisionat lui Lantz producția unor serii de filme publicitare cu distribuție în sălile de cinema. Lantz a girat un total de douăzeci de scurt metraje (cu o lungime de circa două minute fiecare), (re)adaptînd povestiri celebre precum Jack și vrejul de fasoleScufița roșie, Greierele și furnica. Doar pack-shot-ul final – adevărată lecție de art direction prin simplitatea clasică a soluției  –  dublat de voice-overul celebrului – în epocă – Bill Baldwin (prezență sonoră în seria Rocky și rol pasager în Rosemary’s Baby al lui Polanski) marchează scopul comercial. Varianta Croitoraşului cel Viteaz – de exemplu – poveste grefată pe Călătoriile lui Gulliver, este o mică perlă de animaţie, amintind de genialul Fleischer care, alături de Lantz, Natwick şi Isadore Klein, au constituit singura şcoală care s-a opus stilistic fericirii de tip Prozac a visului american perfect ambalat, reprezentat în animaţie de Walt Disney. Astăzi nu mai e loc pe Cartoon Network de Chilly Willy sau de draga mea ciocănitoare nebună… Dacă pe Betty Boop un political correct tribunal american a condamnat-o public la moarte, celelalte personaje care au bucurat copiii de-a lungul deceniilor au fost condamnate tăcut la uitare de marile studiouri care nu au mai considerat necesar să investească în „vechiturile” unei generaţii geniale.

 

 

 

Comments

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers