Lucian Georgescu Posts

Asul şi Caro

Jean Pierre Jeunet si Marc Caro fac parte din galeria cineaştilor-publicitari pe care îi iubesc neţărmurit; în primul rînd admir la ei soliditatea cuplului, longeviv mai bine de două decenii. Copii teribili ai unei epoci nu foarte îngăduitoare cu giumbuşlucurile, lipsiţi de panaşul şcolilor înalte, fără părinţi importanţi şi fără dîră de fumuri prizate de […]

TIFF: Faraway, so close!

A trecut un sfert de secol, intram pe porțile școlii de teatru și film, prima generație „liberă” – sau, mă rog, ce însemna asta atunci… Printre colegi, Alex Maftei, Vali Hotea, Florin Iepan, Gică Preda, Titus Munteanu, Tudor Lucaciu, Cornel Lazia, Alex Sterian, Rolland Man, Șerban Alexandrescu, Alin L. Dumbravă – unii dintre ei relevanți […]

Draga mea ciocănitoare nebună (co. Petre Barbu…)

Walter Lantz este părintele unuia dintre eroii mei de film favoriți – Woody Woodpecker -,  tatăl lui Chilly Willy & Andy Panda. El a fost însă și „naşul”  lui Betty Boop: Grim Natwick, creator (sub îndrumarea lui Max Fleischer) al duducii bucălate şi ingenue condamnată la moarte de sufragetele americane în anii 30, i-a fost […]

Micul Franco

    Anul acesta de Paște parcă a lipsit din programul ”tradițional” – îmi place epitetul ăsta repetat pînă la saturație de placidele cititoare de promptere) – dramoleta zeffirelliană “Isus din Nazareth”, adevărată onanie mass-media a Săptămînilor Patimilor de după revoluția care a adus dezlegarea la televizor. Fac parte din acea categorie (mică, mare? oricum […]

Miracol la Torino

(in memoriam George Littera) Via Montebello coboară ușor dinspre arcadele de pe Via del Po și se intersectează cu Via Verdi, în colțul căreia se află Cinema Massimo. Strada este mereu umbrită, străjuită de cupola lui Mole Antonelliana, unul dintre cele mai frumoase muzee din lume, Museo Nazionale del Cinema, unde am intrat într-o după […]

Scroafa suită în copac

Cu ceva vreme în urmă, pe la sfîrșitul mileniului trecut, dintr-un imbold antreprenorial pe care azi mi-l explic doar prin absurda remanență a unor molecule din explozia de energie naivă a epifaniei numită Decembrie ’89, cream la București o mică afacere educațională, într-o casă închiriată pe una din străzile „capitale”, Sofia. De la bun început […]

O noapte la operă.

Începe să miroasă a primăvară în București, cobor în fugă scările facultății, moartea mă pîndește după colț dar mă ratează din nou, de data asta e un Audi care intră în viteză în curtea din Matei Voievod, sediul școlii de film, al noului cinema românesc adică, automobilul nu e deloc minimalist, sunetul nu e non-diegetic, […]

Teme și refrene

Un cineast poate povesti în multe feluri, însă pînă la propriul său final tot o singură poveste va spune. Fac referire aici la ceea ce Nouvelle Vague a denumit ”le cinéma d’auteur”, la cineaști-povestitori care fac film pentru a se istori pe ei înșiși, cu respect însă pentru ceilalți. ”De la Shakespeare încoace toate poveștile […]

Personal Samurai

Minoru Isobe locuia într-o cameră de numai cîțiva metri pătrați. În fiecare dimineață se pregătea tăcut de aventura lui urbană – călătoria către sediul agenției Dentsu, unde era copywriter: parfumurile gheișelor de abia ieșite de sub duș, presate ca florile în albumul metroului din Tokyo, se amestecau halucinant cu gustul sărat al resturilor de alge […]

Scorsese pe scurt

E un Mărțișor gri și foarte ploios afară*, nici măcar cîinii mei nu vor să iasă din casă chibițînd, pe un rasol de vită, cine va lua Oscarul anul ăsta. Le e frică de Lup ca de naiba, deși e politico-logic că nu Marty va fi premiat. Pînă una alta, să vă spun două-trei mici […]

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers